Te-ai gândit vreodată la ce glorie a renunţat Fiul lui Dumnezeu, pentru a putea suferi şi muri ca Om în smerenie pentru oamenii păcătoşi? El doreşte să te facă şi pe tine bogat, iertându-ţi toate păcatele; dar trebuie să le recunoşti în faţa Lui. El te va face veşnic fericit!Vrei sa fi bogat?Alege sa traiesti o viata alaturi de Isus!

        Un gest de iubire autentica nu este niciodata inutil. Mai ales daca devine pretios pentru cineva, sau cel putin va face sa se nasca ulterioare gesturi de iubire.

         În timpuri de mult uitate, trăia un rege care conducea o ţară prosperă.Într-una din zile, acesta s-a dus să viziteze unul dintre cele mai îndepărtate colţuri ale regatului său. Când s-a întors la palat a început să se plângă de cât de tare îl dureau picioarele întrucât a fost prima datã când a străbătut o cale atât de lungã iar drumul a fost stâncos şi dificil.

Prin urmare s-a decis să ia măsuri. A poruncit oamenilor săi să acopere fiecare drum din întreg regatul cu piele. În mod cert va fi nevoie de mii de piei de vite şi va costa o uriaşă sumă de bani.

Unul dintre slujitorii săi înţelepţi a cutezat însă să-i spună regelui: “Măria ta, de ce să cheltuiţi fără folos atâţia bani. Mai bine porunciţi să vă taie o bucată mai mică de piele cu care să vă acoperiţi picioarele”.

Regele a fost mai întâi surprins, dar într-un final a acceptat să-şi facă lui “încălţări” cu care să poată străbate toate drumurile grele ale regatului.

               Nu mai aştepta ca lumea să se schimbe aşa încât să îţi fie ţie mai uşor, mai bine. Întoarce-ţi privirea către tine, investeşte în tine. Drumul în viaţã nu a fost şi nici nu va fi vreodată facil. Dar dacă te “dotezi” corespunzător îi vei putea face faţă cu succes.

 A fost odată un băieţel care a dorit foarte mult să îl întâlnească pe  Dumnezeu şi s-a gândit el într-o zi să pornească în căutarea Lui. Ştia  foarte bine că nu o să fie o simplă plimbare, aşa că înainte de a porni  şi-a umplut bine, bine valiza cu dulciuri şi cu multe sticluţe cu apă,  să-şi mai potolească foamea şi setea din când în când.

 Când a fost la câteva blocuri depărtare de casa lui a zărit un parc  mare şi umbros, şi s-a gândit să-şi tragă puţin suflul înainte de a porni  iar la drum. S-a aşezat pe o bancă lângă un bătrân amărât care se uita  atât de plictisit la porumbeii ce scormoneau şi ei asfaltul, în speranţa  că or mai găsi câte ceva de-ale gurii.

Băieţelul şi-a pus valiza în braţe şi a scos din ea o sticluţă de apă şi când să se servească a fost întrerupt de privirea bătrânului, care se uita la el cu o flămânzeală de parcă vroia să îl mănânce cu tot cu papuci. Făcându-i-se milă, baiatul i-a oferit acestuia câteva dulciuri, iar drept răsplată bătrânul i-a oferit un zâmbet.

Atât de incredibil şi de radiant a fost zâmbetul bătrânului, încât băieţelul i-a oferit şi o sticluţă cu apă doar, doar va mai primi încă un zâmbet atât de frumos. Fără nici o ezitare şi fără nici o reţinere, bătrânul i-a mai zâmbit încă o dată copilului.

Toată după-amiaza întreagă au stat acolo pe bancă, mâncând şi bând, fără să îşi spună vreun cuvânt unul celuilalt. Pe când se înnoptă, băiatul simţi prezenţa oboselii şi se hotărî să o ia către casă, cu gândul că îşi va continua călătoria în următoarea zi. Nici nu apucă bine să facă câţiva paşi că dă fuguţa înapoi să-l îmbraţişeze pe colegul său de bancă. Bătrânul surprins de fapta copilului, tot ce i-a putut oferi înapoi a fost cel mai frumos zâmbet pe care l-a văzut copilul în acea zi.

Ajuns acasă, mama băiatului îl întâmpină. Surprinsă de expresia feţei plină de fericire a copilului ei, nu se răbdă să nu îl întrebe: “Ce ai făcut tu azi de eşti aşa de fericit? Cine ţi-a adus această fericire?”

Copilul îi răspunse: “Am luat masa cu Dumnezeu!”. Şi înainte ca mama lui să apuce să îi răspundă, a mai adăugat: “Ştii ceva? Are cel mai frumos zâmbet dintre toate pe care le-am văzut vreodată!”

Între timp, bătrânul a ajuns şi el acasă şi copilul său, observând privirea paşnică a tatălui, nu a ezitat să nu îl întrebe: “Tată, ce ai facut azi de eşti aşa fericit? Cine ţi-a adus această fericire?”

El i-a răspuns fiului său: “Am mâncat în parc dulciuri cu Dumnezeu!”. Şi înainte ca fiul său să apuce să îi răspundă, el a adăugat:” Ştii ceva? Este mult mai tânăr decât am crezut!”

Morala:
Prea des subapreciem puterea unei îmbrăţişări, a unui zâmbet, a unei vorbe bune, a unei urechi ascultătoare, a unui onest compliment sau a unui simplu act de caritate. Toate acestea au potenţialul de a face dintr-o zi obişnuită o zi specială sau chiar să schimbe întregul fir al vieţii unei persoane. Şi toate acestea sunt printre cele mai obişnuite lucruri prin care acţionează ajutorul divin.

        Într-o bună zi, măgarul unui ţăran căzu într-o fântână. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore întregi, în timp ce ţăranul căuta să vadă ce e de făcut. Până la urmă, ţăranul hotărî că măgarul şi-aşa era bătrân, iar că fântâna, oricum secată, tot trebuia să fie acoperită odată şi-odată. Şi că nu mai merită osteneala de a-l scoate pe măgar din adâncul fântânei. Aşa că ţăranul îşi chemă vecinii, că să-i dea o mână de ajutor. Fiecare dintre ei apucă câte o lopată şi începură să arunce de zor pământ înăuntrul fântânei. Măgarul pricepu de îndată ce i se pregătea şi se puse şi mai abitir pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, după câteva lopeţi bune de pământ, măgarul se potoli şi tăcu. Ţăranul privi în adâncul fântânei şi rămase uluit de ce văzu. Cu fiecare lopată de pământ, măgarul cel bătrân făcea ceva neaşteptat: se scutura de pământ şi păşea deasupra lui. În curând, toata lumea fu martoră cu surprindere cum măgarul, ajuns până la gura fântânei, sari peste ghizduri şi ieşi fremătând…                                                           

       Viaţa va arunca poate şi peste tine cu pământ şi cu tot felul de greutăţi… Secretul pentru a ieşi din fântână este să te scuturi de acest pământ şi să-l foloseşti pentru a urca un pas mai sus. Fiecare din greutăţile noastre este o ocazie pentru un pas în sus.
Putem ieşi din adâncurile cele mai profunde dacă nu ne dăm bătuţi. Foloseşte pământul pe care ţi-l arunca peste tine ca să mergi înainte. Aminteşte-ţi de cele 5 reguli pentru a fi fericit:

1) Curăţă-ţi inima de ură, frică, egoism.
2) Scuteşte-ti mintea de preocupări inutile.
3) Simplifică-ţi viata şi fă-o mai frumoasă.
4) Dăruieşte mai mult şi aşteaptă mai puţin.
5) Iubeşte mai mult şi… scutură-te de pământ, pentru ca în viaţa asta, tu trebuie să fii soluţia, nu problema.

.

              Si Te mai rog să…să ma iubesti…să ma iubesti…doar atat…nu vreu nimic mai mult… nimic, doar să ştiu că mă iubesti!… şi-atunci când tremur de frica chiar dacă Tu eşti aici, şi-atunci când Iţi spun că Te urăsc şi vreau să mă lasi în pace şi să-şi vadă fiecare de treaba lui, şi-atunci când vin la Tine plângand în hohote ca un copil care şi-a stricat unica jucărie, şi-atunci când râd din nimicuri, şi-atunci când uit al cui copil sunt şi…şi-acum când scriu aceste rânduri iar Tu zâmbesti privindu-mă…

                                                               TE ROG  s ă  m ă  i u b e s t i  !

       Unii se bucura fara sa stie de ce…Doar asa…pentru ca se bucura toti!

   E ca si cand a-i rade de rasul altora.

       Altii se bucura pentru ca statisticile arata bine si fondurile lor, in banci,au crescut.

       Altii,pentru ca au ocazia sa se intalneasca din nou cu rudele ,cu parintii si fratii si din nou     

  vor avea mese „a la romani”,vor impodobi bradul,vor merge cu colindul si vor arunca cu petarde 

  pe  scara blocului,sau pe ulita,asa ca vecinii sa nu cumva sa poata dormi.

      Altii se bucura pentru ca Dumnezeu le-a mai oferit un an de har,un an in care sa-si revizuiasca 

  viata si sa se hotarasca pentru cea mai inteleapta decizie.

Tu…de ce te bucuri?

             Dumnezeu ne cheama sa folosim orice ocazie pentru a ne pregati pentru  

    lucrarea lui.

                                                            Un An Nou Fericit!