Iubim tot mai mult viaţa de pe pământul acesta. Încercăm să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a o lungi cumva. Am trecut la reţete nutriţioniste în încercarea disperată de a prelungi extazul acestei vieţi fie şi cu o săptămână. Ne ferim de tot felul de lucruri, pentru că ni s-a spus la televizor că sunt periculoase. Suntem…naivi!
Ne punem nădejdea doar în viaţa aceasta, ne numărăm zilele cu frică, nu mai avem entuziasm pentru nimic. La biserică suntem seci, că doar timpul a trecut şi am îmbătrânit. Bisericile sunt goale, tinerii sunt puţini, avem oameni care nu mai riscă nimic pentru Dumnezeu, ci se mulţumesc cu scaunul de pe penultimul rând, de unde pot observa cu uşurinţă fiecare mişcare. Fiecare pocăit ‘nepocăit’ care vine la biserică. Am fost la o biserică unde erau cam zece fraţi în total, dar nu e nici o problemă, chiar dacă la Martorii lui Iehova erau sute. Ne-am obişnuit cu aceste lucruri, şi ce-i mai rău este că le-am şi acceptat. Nu ne mai interesează nimic. Este şi normal. Când ai tot ce-ţi trebuie chiar că nu îţi mai vine să faci nimic. Dar toate lucrurile de aici vor arde şi nu va mai fi nimic. Tot! Să nu vă pără rău de nimic de pe acest pământ, ci doar de două lucruri, aşa cum zicea un frate: de apusul de soare şi de toamnă. Că acolo sus soarele nu va mai apune niciodată, iar frunzele nu vor mai cădea.
Am stat şi am meditat la ce le-ar trebui oamenilor ca să vină la biserică. Şi am găsit răspunsul relativ uşor. Dacă s-ar ţine o serie de predici cu titlul „Cum să ai bani fără să faci nimic”, atunci cu siguranţă ar fi plin în fiecare sambata. Ar face întrecere fraţii pentru scaunele din faţă şi i-ar lăsa pe alţii să stea pe penultimul rând.
Te rog să ne ierţi, Doamne, pentru comoditatea noastră, pentru ura şi indiferenţa noastră, îndură-Te de noi şi dă-ne „mintea românului cea de pe urmă”.
Eu traiesc acesta experienta Sabat se Sabat,tineri in biserica mea nu sunt,si mai ales vineri seara cand suntem 4-5 persoane e foarte dureros dar MERG INAINTE .MANTUIREA E INDIVIDUALA!
Cand eram copil am auzit vorba aceasta dar si istoria ei, de la tatal meu: (“Mintea romanului cea de pe urma)
- Se povesteste de un Evreu foarte “intelept”care ii izbuteau toate afacerile. A fost intrebat de un cunoscut :-”Ce si-ar dori ?” Si el imediat a raspuns : “Mintea romanului cea de pe urma, ptr. ca ea, e cea mai buna….
Biblia este “Adevarul “!
La predicatorul Flattich a venit un om……(Un om moral)….si i-a spus predicatorului ca : “In Biblie se afla asa multe povesti imorale,incat ea nu poate fi recomandata. Atunci Flattich i-a povestit ca odata a vazut o gradina ingrijita cu flori foarte frumoase,pomi fructiferi si tot felul de plante minunate. Intr-un colt al gradinii se afla si o gramada de gunoi,asa cum trebuie sa fie in orice gradina… Deodata poarta gradinii s-a deschis si a navalit un por. Acesta n-a privit la minunatele flori,plante,legume… ci a trecut pe langa ele si s-a napustit asupra gramezii de gunoi si a inceput acolo sa raneasca. Numai atat a povestit Flattich. Dar barbatul,care a dat sentinta dispretuitoare despre Biblie,a tacut. Se simtea atins.
Biblia, e Cuvantul lui Dumnezeu,este “Adevarul Absolut”.Ea ii descrie pe oameni asa cum sunt,nu infrumuseteaza si nu trece sub tacere nimic.
-De ce omul e nemultumit cand Dumnezeu ii arata in Biblie tabloul sau ? Este vina lui Dumnezeu ? Oare Ziarele,Radioul,Televizorul, nu relateaza zilnic despre nelegiuirile oamenilor? (coruptie,inselatorii,adulter,violuri,
crime…..)Biblia care e Cuvantul lui Dumnezeu nu are voie sa faca aceasta??? Dar ce bine ca Biblia le arata oamenilor si iubirea si mila lui Dumnezeu care e gata sa primeasca pe orice pacatos sa-l ierte si sa-l transforme intr-un om nou.Ba mai mult…Copil al lui Dumnezeu !Daca acesta se pocaieste de faptele lui si se intoarce la Dumnezeu. Cat de frumos e ingradita dragostea lui Dumnezeu cu “povestile imorale”…….
Din nefericire omul trece cu nebagare de seama pe langa cele bune si se tot poticneste de cele rele……..Ce pacat !!!